Incontestabilul fondator al Biospeologie ca ştiinţă cu un scop şi un program clar definite a fost Emil Racoviţă, cel care a ştiut să imprime studiului complex al domeniului subteran un avânt realmente unic. Interesul peren, am putea spune chiar pasiunea eruditului naturalist român pentru cercetările biospeologice s-a născut în iulie 1904, când a avut şansa să descopere în splendida Cueva del Drach din Insula Mallorca un ciudat izopod acvatic. Descris curând după aceea sub denumirea de Typhlocirolana moraguesi, această vieţuitoare vizibil legată de lumea subterană l-a făcut să înţeleagă că o cunoaştere aprofundată a animalelor cavernicole poate fi deosebit de utilă pentru descifrarea mecanismelor care duc la universala adaptare a speciilor la mediul lor de viaţă.
Cum lectura principalelor lucrări publicate până atunci i-a dezvăluit un surprinzător amestec de idei mai degrabă contradictorii, Racoviţă a hotărât ca primul pas pe care trebuia să-l facă era de a întocmi un inventar cât mai complet cu putinţă a faunei subterane. Pentru aceasta era absolut necesar, înainte de toate, să exploreze numeroase peşteri din regiunile calcaroase cele mai diverse, lucru de la bun început prea greu de realizat pentru a-l putea îndeplini el singur. Dar a găsit în scurt timp un ajutor nesperat în persoana tânărului entomolog francez René Jeannel, în tovărăşia căruia a început încă din vara următoare o lungă serie de explorări speologice, mai întâi pe cei doi versanţi ai Pirineilor, apoi şi în Algeria. După doar doi ani, socotind că putea să pună totuşi o oarecare ordine în ceea ce considerase a fi un „haos inextricabil de fapte, de teorii şi de erori”, Racoviţă a publicat faimosul său Eseu asupra problemelor biospeologice, lucrare de sinteză critică în care devotatul şi întreprinzătorul său colaborator va sfârşi prin a vedea „statutul fundamental al biospeologiei”.
Dar aceasta nu a fost totul. Odată apărut, Eseul a permis autorului său să creeze ceea ce el însuşi a numit întreprinderea „Biospeologica”, un insolit organism ştiinţific internaţional menit să coordoneze activitatea tuturor sistematicienilor dispuşi să studieze bogatul material faunistic pe care Racoviţă şi Jeannel îl colectau în cursul campaniilor de explorări subterane iar uneori să ia efectiv parte la aceste explorări. Iar rezultatele vor fi cu adevărat impresionante. La sfârşitului Primului Război Mondial, Biospeologica” număra deja 40 de colaboratori, aproape 800 de cavităţi carstice fuseseră minuţios explorate, vreo 20.000 de animalele fuseseră colectate din aceste cavităţi şi 41 de consistente lucrări fuseseră publicate sub genericul „Istoria naturală a domeniului subteran”.
Pe drumul ştiinţei, niciodată până atunci nu fusese consemnat un atare efort colectiv de cercetare.
Text scris de: Dr. Gheorghe Racoviţă
